Relatia dintre medicul dentist si pacienti
Art. 13. – Medicul dentist nu va aplica decat metodele de diagnostic si tratament pentru care are competenta. În caz contrar, va colabora cu un coleg care are competenta necesara sau va dirija pacientul catre un alt specialist.
Art. 14.- Medicul dentist trebuie sa asculte, sa examineze si sa trateze fara discriminare toate persoanele.
Art. 15.- Medicul dentist trebuie sa aiba întotdeauna o atitudine corecta si atenta fata de pacient.
Art. 16.- (1) Cu exceptia unor cazuri de urgenta, medicul dentist are dreptul de a refuza un pacient din motive profesionale sau personale.
(2) Se considera urgenta medico-dentara daca pacientul are nevoie de îngrijiri medicale imediate pentru controlul durerii, infectiei sau sangerarii.
Art. 17.- Medicul dentist nu poate, fara un motiv legitim, sa întrerupa un tratament în curs fara a lua masurile necesare asigurarii continuitatii tratamentului de catre un coleg avand competentele necesare.
Art. 18. – Medicul dentist trebuie sa discute pe larg cu pacientul planul de tratament si costul acestuia.
Art. 19. – (1) Onorariile trebuie fixate cu tact si masura. Este indicat ca medicul dentist sa prezinte pacientului în prealabil costurile estimative.
(2) Este interzisa reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei.
(3) Medicul dentist poate acorda si îngrijiri medicale gratuite.
Art. 20. – În situatia în care se impune o consultare interdisciplinara între medicul dentist curant si alt medic sunt admisibile tarife distincte.
Art. 21. – (1) În situatia în care îi este imposibil de a obtine în timp util consimtamantul pacientului ori al reprezentantului legal al acestuia, medicul dentist trebuie sa acorde îngrijirile medico-dentare de urgenta.
(2) Cand pacientul nu îsi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.
(3) Consimtamantul pacientului este obligatoriu în cazul participarii sale în învatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica.
(4) Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa îsi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si în interesul pacientului.
Art. 22.- (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa îsi dea consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati în spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Art. 23. – (1) Medicul dentist si persoanele care îl asista vor respecta cu strictete secretul profesional. Daca va utiliza fotografiile medicale în publicatiile stiintifice, medicul dentist va avea grija ca identificarea pacientului sa nu fie posibila.
(2) Secretul profesional, instituit în interesul pacientului, este impus tuturor medicilor, în conditiile legii.
(3) Secretul reprezinta tot ceea ce medicului i se aduce la cunostinta prin exercitarea profesiunii, si anume nu numai ceea ce i s-a spus, ci si ceea ce a vazut, auzit sau a înteles.
(4) Medicul dentist trebuie sa vegheze ca persoanele care îl asista în exercitiul profesiei sa fie instruite si sa se conformeze în ceea ce priveste secretul profesional. De asemenea, trebuie sa aiba grija ca nici o persoana din anturajul sau sa nu aduca prejudicii secretului profesional sau asociat corespondentei medicale.
Art. 24.- Mass-media are dreptul sa intre în cabinetul de medicina dentara doar cu acceptul medicului coordonator, al medicului curant si al pacientului.
Art. 25.- Medicul dentist este obligat sa respecte dreptul pacientului de a-si alege liber medicul dentist.
Art. 26.- Medicul dentist are datoria de a-si asuma responsabilitatea tratamentelor efectuate. El nu trebuie sa garanteze direct sau indirect reusita tratamentelor.
Art. 27.- (1) Medicul dentist nu poate participa la cercetari biomedicale asupra persoanelor decat în conditiile legii. El trebuie sa se asigure de pertinenta cercetarilor respective si de obiectivitatea concluziilor studiului.
(2) Medicul dentist care participa la cercetari biomedicale trebuie sa vegheze ca studiul sa nu lezeze încrederea pacientului si nici continuitatea tratamentului.
Art. 28. – (1) Medicul dentist trebuie sa întocmeasca pentru fiecare pacient un document de evidenta primara – fisa, registru de consultatii, document în format electronic – cu antecedentele medicale si dentare, constatarile clinice, diagnosticul si tratamentul.
(2) Acesta trebuie pastrat în arhiva timp de 5 ani. O copie a acestui document de evidenta primara poate fi înmanata la cerere pacientului, reprezentantilor legali sau instantelor de judecata.
Art. 29.- Medicul dentist trebuie sa informeze periodic pacientul asupra derularii tratamentului.
Art. 30.- (1) Medicul dentist trebuie sa se abtina sa expuna pacientul unui risc nejustificat în investigatiile, interventiile sau actele terapeutice pe care le prescrie.
(2) Nici o interventie mutilanta nu poate fi practicata fara un motiv medical foarte serios, fara a informa si a cere consimtamantul pacientului. Exceptie fac cazurile de urgenta sau cand medicul este în imposibilitate de a lua consimtamantul pacientului ori al reprezentantului sau legal.
Art. 31.- Un prognostic neplacut, fatal, trebuie comunicat cu prudenta. Familia sau apartinatorii trebuie sa cunoasca realitatea.
Art. 32.- Un medic dentist trimis sa examineze sau sa trateze o persoana privata de libertate nu va influenta în nici un mod, direct ori indirect, nici macar prin propria sa prezenta, integritatea fizica sau mentala a acelei persoane ori demnitatea acesteia. Daca medicul dentist constata ca acelei persoane i s-au aplicat rele tratamente, acesta trebuie sa informeze autoritatile judiciare, sub rezerva acordului celui interesat.
Relatiile dintre medici
Art. 33. – (1) În relatiile intercolegiale medicul dentist trebuie sa-si trateze confratii asa cum ar dori el însusi sa fie tratat de ceilalti.
(2) Medicii dentisti trebuie sa întretina între ei relatii cordiale. Ei au datoria de a lua apararea unui coleg acuzat pe nedrept.
Art. 34.- În cazul unor divergente profesionale cu un coleg, medicul dentist va face eforturi pentru reconciliere. Daca divergentele nu se rezolva, se face apel la organizatia profesionala în vederea medierii divergentelor.
Art. 35.- (1) Medicul dentist nu are dreptul sa se pronunte cu privire la tratamentele altui coleg.
(2) Daca sanatatea pacientului este pusa în pericol, este obligatia medicului dentist sa avertizeze pacientul.
Art. 36.- Deturnarea pacientilor sau tentativa este interzisa.
Art. 37.- (1) Cand mai multi medici dentisti colaboreaza la examinarea sau tratamentul unui pacient, acestia trebuie sa se informeze reciproc.
(2) Fiecare medic dentist îsi asuma responsabilitatea manoperelor medicale efectuate.
Art. 38. – Medicul dentist trebuie sa-si încurajeze colegii mai tineri, sustinandu-i în special la debutul lor în activitatea profesionala.
Art. 39.- Medicii dentisti, în cursul raporturilor lor profesionale cu colegi de alte specialitati, trebuie sa respecte independenta profesionala a acestora.
Reclama si publicitatea
Art. 40.- (1) Reputatia medicului dentist trebuie sa se sprijine doar pe competenta si demnitate, fara contributia reclamei de orice fel.
(2) Profesia de medic dentist nu trebuie practicata ca o activitate comerciala.
Art. 41. – (1) Într-un anuar sau alte publicatii sunt autorizate sa apara numai urmatoarele indicatii;
a) numele, prenumele, adresa, numarul de telefon, de fax, programul de consultatii;
b) specialitatea/competenta, gradul profesional.
(2) Orice alte date si informatii publicate sunt considerate publicitate si sunt interzise.
Art. 42.- (1) Firma cabinetului de la intrarea în imobil sau în cabinet este obligatorie si contine urmatoarele elemente:
a) numele, prenumele, societatea;
b) gradul profesional, specialitatea/competenta;
c) programul de consultatii, numarul de telefon.
(2) Pot fi mentionate, de asemenea, originea diplomei si asociatiile profesionale din care face parte titularul cabinetului medical.
(3) Dimensiunile firmei si aspectul vor fi unice pe tara.
Art. 43.- (1) Sunt interzise editarea si distribuirea de brosuri publicitare în legatura cu activitatea profesionala.
(2) Sunt interzise reclama comerciala, publicitatea personala, inclusiv în interesul unor terti.
Art. 44. – Orice consultatie efectuata în afara cabinetului de medicina dentara legal autorizat este interzisa.
Art. 45.- Medicul dentist trebuie sa participe la educatia sanitara a populatiei, sustinand punerea în aplicare a programelor profilactice de sanatate. Medicul dentist care participa la astfel de actiuni va evita orice activitate de reclama personala în scopul atragerii pacientilor.
Art. 46.- (1) Este interzisa perceperea unei sume de bani de la un alt medic în vederea obtinerii de pacienti.
(2) Orice acord neprincipial cu alti medici, farmacisti, personal auxiliar în scopul cresterii numarului de pacienti este interzis.
Art. 47. – Medicul dentist care participa la actiuni de informare a publicului cu caracter educativ sanitar nu va utiliza decat date confirmate stiintific. El va evita cu aceasta ocazie orice atitudine publicitara, fie în scop personal, fie în favoarea institutiei în cadrul careia îsi desfasoara activitatea.
Art. 48. – Atunci cand un medic dentist participa la actiuni de informare a publicului si de educatie sanitara, va face uz numai de date medicale confirmate, cu prudenta în ceea ce priveste repercusiunile afirmatiilor sale asupra publicului. El trebuie sa se abtina de la orice atitudine publicitara, atat personala, cat si în favoarea unor institutii unde îsi desfasoara activitatea sau în favoarea unei cauze care nu este de interes general.
Art. 49.- Medicul dentist nu trebuie sa prezinte în mediile medicale si mai ales nemedicale procedee diagnostice sau terapeutice noi insuficient testate, fara comunicarea rezervelor pe care acesta le are fata de noul procedeu.
Art. 50.- Medicului dentist care îndeplineste o functie administrativa îi este interzis sa uzeze de aceasta pentru a-si spori numarul de pacienti.
Art. 51. – La eliberarea de documente medicale, orice act va oglindi realitatea obiectiva, fiind interzisa eliberarea de certificate de complezenta, care ar duce la obtinerea ilegala de catre pacient a unor avantaje materiale sau sociale.
Art. 52. – Colaborarea cu presa scrisa si audiovizuala trebuie facuta doar în scopul informarii publicului în legatura cu problemele medicinii dentare. Prioritate se acorda subiectelor de interes public si nu persoanei medicului dentist.
sursa www.dentist.ro
